Ce le dam copiilor sa citeasca?

Da, recunosc, lecturile copilariei m-au traumatizat.

Si nimeni nu-si facea probleme din asta, pentru ca toti parintii credeau ca e frumos sa stim ce-i moartea inainte de a sti ce-i viata. Sau pur si simplu nu era vreme de analize si toate povestile astea tembele, pline de violenta, erau servite firesc pentru ca erau la moda.

Nu stiu cum vi s-au parut la 5 ani povestile pe care le enumar mai jos, dar cititi cateva fragmente acum si decideti daca v-ati intoxica propriul copil cu asemenea lecturi traumatizante in care omorul cu premeditare este la fel de firesc ca ninsoarea in ianuarie.

Capra cu trei iezi (Ion Creanga)

Şi, nici una, nici două, haţ! pe ied de gât, îi rătează capul pe loc şi-l mănâncă aşa de iute şi cu aşa poftă, de-ţi părea că nici pe-o măsea n-are ce pune.

…..
După aceasta, capra şi cu iedul au luat o căpiţă de fân ş-au aruncat-o peste dânsul, în groapă, ca să se mai potolească focul. Apoi, la urma urmelor, năpădiră asupra lui şi-i mai trântiră în cap cu bolovani şi cu ce-au apucat, până-l omorâră de tot.

Scufita rosie (Fratii Grimm)

N-apucă să sfârşească ultimul cuvânt, că şi sări jos din pat şi-o înghiţi pe biata Scufiţa Roşie. După ce-şi potoli foamea, lupul se culcă din nou în pat şi, prinzându-l somnul, adormi şi începu să sforăie de se cutremurau pereţii.

……………..

Îşi potrivi puşca şi voi să tragă, dar în clipa aceea îi trecu prin minte: „Dar dacă lupul a înghiţit-o pe bătrână? Poate c-aş mai putea s-o scap!” Aşa că nu mai trase, ci, luând o foarfecă, începu să taie burta lupului adormit. Abia apucase să facă vreo două-trei tăieturi, că se şi văzu strălucind scufiţa cea roşie a fetiţei şi când mai făcu o tăietură, fetiţa sări afară.

Hansel si Gretel (Fratii Grimm)

Apoi apucându-l pe Hansel cu mâna ei sfrijită, îl împinse până la un grăjduleţ cu gratii de fier şi-l închise acolo. Şi era zăvorât aşa de straşnic, că oricât ar fi strigat şi s-ar fi zbătut, nu i-ar fi folosit la nimic.

…………………………….

După ce-l puse la popreala pe Hansel, babuşca intră în camera unde dormea Gretel şi, zgâlţâind-o ca s-o trezească, începu a o ocărî şi a-i striga:

 – Scoală, leneşo, şi du-te de adu apă, să-i faci o fiertură bună lui frate-tău, că l-am închis în grajd şi trebuie să-l îngrăşăm! Acu e numai piele şi os, dar când s-o mai împlini – o să-l mănânc!

Făt frumos din lacrimă (Mihai Eminescu)

Când sună miazănoaptea, fețele mesenilor se posomorâră; căci pe miazănoapte călare, cu aripi vântoase, cu fața zbârcită ca o stâncă buhavă și scobită de păraie, c-o pădure-n loc de păr, urla prin aerul cernit Mama-pădurilor cea nebună. Ochii ei — două nopți turburi, gura ei — un hău căscat, dinții ei — șiruri de pietre de mori.

Cum venea vuind, Făt-Frumos o apucă de mijloc și o trânti cu toată puterea într-o piuă mare de piatră; peste piuă prăvăli o bucată de stâncă, pe care-o legă din toate părțile cu șapte lanțuri de fier. Înăuntru baba șuiera și se smulgea ca vântul închis, dar nu-i folosea nimica.

C-o putere îndoită, cu brațe de fier, o smunci pe babă de mijloc și-o băgă-n pământ până-n gât. Apoi o izbi cu buzduganul în cap și-i risipi creierii. Cerul încărunți de nouri, vântul începu a geme rece și a scutura casa cea mică în toate încheieturile căpriorilor ei. Șerpi roșii rupeau trăsnind poala neagră a norilor, apele păreau că latră, numai tunetul cânta adânc ca un proroc al pierzării.

Frumos, nu? Oamenii astia de le-au scris cred ca au fost ei insisi abuzati de parintii lor – probabil ca au mancat bataie legati de copaci sau au asistat la decapitari in familie ce azi s-ar incadra cu siguranta la Breaking news/ISIS. Ca niste copii normali sigur nu au fost de au putut sa scrie asemenea grozavii.

Si legat de aceeasi tema am mai scris candva un post – A murit Luchi de Otilia Cazimir, o alta lectura care mi-a innegrit zile din copilarie.https://georgianacapuerde.wordpress.com/2012/07/14/a-murit-luchi/

Cu un asemenea bagaj literar, inca ma mir ca am ramas  sanatoasa la cap (macar) si ca n-am avut chef pana acum sa ucid pe nimeni.

 

Anunțuri

4 responses to this post.

  1. Am citit zilele astea un articol asemanator pe net despre operele lui Creanga (cred ca a aparut in Adevarul mai demult). Personal nu prea sunt de acord cu aceasta decontextualizare. Am lucrat mult cu copii, cu adolescenti si cu tineri de facultate. Asa cum mentiona si articolul citit de mine, copii nu au aceasi reprezentare groaznica asupra acestor pasaje, pe care o avem noi acum ca adulti. Ei trec relativ usor peste ceea ce noi consideram dramatic. Mai mult, in operele lui Creanga (ca sa ma refer la ceva cunoscut), tonul general e glumet. Si oricum, nu poti sa inveti un copil despre viata fara sa-i explici ce inseamna razbunare, rautate, crima. Mai bine invata din povesti asa, decat sa-l expui unui TV de exemplu incarcat de sete de senzational, de prostie, pe care noi ca adulti o acceptam acum ca fiind de facto sau unui Internet care poate fi o adevarata cutie a Pandorei.

    Răspunde

  2. Posted by Dorin Constantin on 11 Ianuarie 2016 at 23:33

    Aici, bati campii, Gheorghe; stii ca te iubesc, da’ povestile asa trebuie sa fie, perceptia e tentanta, are alte dimensiuni pentru un prunc. Altcumva, scrie tu niste povesti despre copii buni la invatatura, care ajuta batranici sa treaca strada. Si uiti ca toti criminalii copilariei tale sunt xxxsoft, fata de astia pentru copiii contemporani…

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: