Archive for the ‘lumea care ne vrea’ Category

Jos cu planurile!

Prima oară când am fost întrebată de un străin care mă intervieva ce planuri am peste 5 ani m-am uitat la el mirată să văd dacă chiar vorbește serios, iar când am văzut că nu-și schimbă figura, am dat și eu un răspuns la repezeală: să fiu cineva important în lumea asta.

De atunci, m-am gândit constant să-mi fac planuri pentru o mulțime de ani, inclusiv să-mi cumpăr bilete la avion pentru concediul din nu știu care vară, într-o nu știu care țară, vorba cântecului. Și așa am trăit ani în șir, cu spaima că am atâtea de făcut încât n-o să-mi ajungă anii și va trebui să-i lungesc prin nu știu ce artificiu supranatural.

După ce m-a văzut cum am intrat vijelios în obositoarea cursă de ridicare cu forța a IQ-ului și EQ-ului, cineva, acolo sus, s-a gândit să mai mă liniștească și să mă scoată din coloana maratoniștilor. De atunci timpul îl măsor în zile și pare lung și liniștit, ca după o furtună care și-a luat tributul și a plecat indiferentă mai departe.

Renunțările la vis nu-s o înfrângere, cum spunea Radu Gyr, ci pauza binemeritată care te ajută să trăiești ziua de azi mai intens decât un teanc de ani în care ai alergat după himere.

Genul programului: drama

Ai trait moartea de multe ori, profund, si inca nu te poti obisnui cu ea. Ai vrea sa devii printr-o minune o fiinta nemuritoare dar iti dai seama ca i-ai pierde pe toti ai tai si va trebui sa aduni alti oameni in juru-ti care nu-i vor putea inlocui oricat de mult s-ar zbate, ci doar iti vor tine de urat, provizoriu, in viata ta vesnica. Pentru ca ai fi obligata sa traiesti moartea celor dragi, inca te mai gandesti daca ar merita sa ceri dreptul la nemurire pana Pamantul isi va da ultima suflare. Deci o teama tot iti va ramane, asa ca mai bine sa traiesti fara ganduri morbide, dar si astea fac parte din viata, degeaba le intorci spatele si te prefaci ca nu te intereseaza pentru ca ele se zbat sa-ti aminteasca de ce trebuie sa te bucuri de lucrurile pe care le ai acum. Pentru ca maine se vor putea duce si destinul te va arunca indiferent, tot nepregatita, intr-o lume despre care nu stii nimic.

Esti ca ostaticul aflat in mana jihadistilor care te asigura ca nu-ti vor face niciun rau si in secunda urmatoare iti vor taia gatul. Si atunci te intrebi daca moartea este o binefacere daca te ia prin surprindere sau ar trebui s-o cunosti, sa stai si sa te imprietenesti cu ea pentru ca drumul spre dincolo sa nu mai fie atat de amar.

Draga prietene,

Iti doresc un an excelent si plin de bucurii. Stiu ca nu va fi asa, dar n-am cum sa-ti spun asta. Prefer sa te mint. La urma-urmei, eu doar iti urez, nu spun ca asa se va intampla. Chiar daca maine ai castiga premiul mare de la loterie, tot n-ar fi asa. Va fi un an amestecat, ca anii fiecaruia dintre noi. Cu bune, cu rele, cu zambete peste suferinte, cu asteptari, deziluzii, distractii, zboruri, rasete, suspine, inaltari si coborari, telefoane care nu mai suna, mesaje uimitoare, cadouri neasteptate, zari nemaivazute, apusuri calde, dimineti nesuferite, seri dragi, intalniri frumoase, certuri, probleme cu El, probleme cu Ea, mama e iar bolnava, ce-a patit aia mica?, avertismente enervante Ti-am zis eu!

Nici n-a inceput anul, ca te avertizez: Tu alegi cum vrei sa fie! N-ai la dispozitie decat 31 de milioane de secunde. Sa spunem ca jumatate vor veni ca este scris undeva, dar restul?

Iti doresc multe momente de inspiratie.

Alaturi de tiganii din Baltesti, la constructia de case

Am avut parte de o experienta minunata pe care as repeta-o oricand. Sambata aceasta am muncit ca voluntar in comuna Baltesti pentru ridicarea caselor pentru tigani, sub indrumarea asociatiei Habitat pentru Romania. Alaturi de colegii mei din SIVECO am batut cuie, am montat stalpi de lemn, ne-am transformat din oameni de birou in santieristi iscusiti si foarte implicati. Nici nu stiu cand a trecut ziua, atat de captivant a fost totul si atat de mare satisfactia ca am reusit sa construim o parte din viitoarea casa care va adaposti 3 familii de tigani. Meseria de voluntar e foarte frumoasa. Sa faci bine unor oameni pe care societatea ii priveste cu multa retinere este o provocare si o invitatie la toleranta. La randul lor, acesti oameni marginalizati care traiesc la limita subzistentei din vanzarea de tuciuri si de pepeni capata si ei repere. Vor avea sansa sa le ofere copiilor lor care zburda acum prin batatura, desculti si dezbracati, o casa frumoasa. Voluntarii ii ajuta, atat timp cat muncesc si ei. Intr-o luna, casa lor din chirpici, cu acoperis improvizat din  folii de plastic si din toluri uzate, va fi daramata. In locul ei va rasari  o casa luminoasa cu acoperis frumos, cu parchet, geamuri termonapn, sobe, baie si bucatarie, asa cum nici macar nu au visat.

Ma bucura cand fac bine. De fapt, atunci cand intinzi o mana unor oameni nefericiti te ajuti si pe tine.

O lectie de simt civic pe stadionul Dinamo

In pesimismul meu incurabil am crezut ca vom fi cel mult de 1000 de bucuresteni la lectia resuscitarii (resuscitare cardio pulmonara RCP) care s-a tinut ieri pe stadionul Dinamo. Din nou am fost contrazisa: am fost 7400 de oameni dornici sa invete cum sa acorde primul ajutor. Youtube e plin de demonstratii CPR (cardiopulmonary resuscitation) si puteti vedea aici o lectie http://www.youtube.com/watch?v=cPEFskCrdhQ. Dar una e sa vezi si alta sa experimentezi. Si ieri chiar am chinuit manechinele facandu-le respiratie gura la gura si compresii pe torace. Pentru cei care s-ar gandi ca nu  a fost igienic, ni s-au pus la dispozitie servetele speciale pentru acoperirea gurii „bolnavului”. Un tanar medic de la SMURD ne-a spus ca a salvat in numai 4 luni 10 vieti prin RCP. Cine stie cand vom salva si noi una?

Ti-ai intrebat inima cat e de obosita?

In Europa suntem pe ultimul loc la multe lucruri. Traim cu 10 ani mai putin decat alti europeni din cauza bolilor cardiovasculare. Romanii ajung prea tarziu la medic iar unul din trei sfarseste prematur. Si tatal meu a ajuns prea tarziu. A facut intai infarc miocardic, o operatie de bypass la Timisoara la profesorul Socoteanu, si dupa doi ani a facut un infarct cerebral si s-a dus. De atunci ma invinovatesc in fiecare zi ca nu l-am dus  la medic atunci cand ar fi trebuit. Era un barbat frumos, suplu, nu fuma, mergea zilnic 2-3 kilometri pe jos, nu se plangea niciodata ca l-ar durea ceva. Daca ar fi facut o ecocardiograma sau un EKG macar cu un an inainte de primul infarct ar fi aflat ca inima lui e foarte obosita.

A murit pentru ca, intr-o comoda ignoranta,  eu l-am crezut nemuritor. De atunci, imi vine sa zgaltai  o lume intreaga si s-o implor sa-si verifice inima.  Ma alatur celor care au lansat campania de constientizare a riscului bolilor cardiovasculare.  Aflati daca inima dumneavoastra sufera pe site-ul http://www.soscardio.ro/campanie/

(Felicitari Norei Ionita de la Evolution Media pentru conferinta de la Cluj!)

Renovare extrema sau ce inseamna o comunitate

120 de straini ne dau lectia solidaritatii. Construiesc o casa pentru cativa oameni fara posibilitati. Se numeste voluntariat. E o lectie care ni se da si mai mult ca sigur nu vom sti s-o repetam. Uitati-va la Renovare extrema, AXN. Este un exemplu despre ce inseamna sa ajuti fara sa astepti laude, bani sau recunoastere eterna. Despre implicarea comunitatii careia ii pasa daca traiesti rau. Despre bucuria de a fi bun.

Sambata, de la 18.00, la AXN.