Archive for the ‘restaurante’ Category

Vacamuuu, un restaurant american

Acum cativa ani, in America, am comandat la un restaurant burger si cand mi-a venit platoul cu un ditamai sandvisul acompaniat de o portie uriasa de cartofi prajiti si muraturi de toate soiurile si culorile din care puteau sa se sature cel putin 2 persoane mi-a disparut pofta de mancare pe loc. Nu mai mi se intamplase asa ceva si m-am amuzat ori de cate ori am povestit faza asta. Azi, la VacaMuuu am avut acelasi sentiment cand am privit burgerul – ca nu-l pot manca. Prea mult pentru o persoana in cura de slabire vesnica, prea apetisant ca sa-l abandonez. Si am cedat cu parere de rau la jumatatea drumului.
Restaurantul situat in locul fostului Genin e plin ochi la orice ora. Bucatile de carne se odihnesc in vitrinele de langa mese, in galantare sunt diverse feluri de carne de vita, plus delicatese la preturi piperate, vinuri si uleiuri virgine. Este genul de restaurant american in care vei dori sa revii, chiar daca stii ca nu vei putea dovedi mancarea comandata. Serviciul este ireprosabil, baietii se misca repede, este chiar si un entertainer care se ocupa de copii, un baiat vesel si talentat care ii tine pe parinti linistiti la masa. Red Angus (carne rosiatica de bovina) e cel mai scump de pe lista de bucate – 200 de lei, in rest preturile sunt OK raportate la cantitate. Nu va asteptati insa la foarte multe feluri de mancare, chiar sunt foarte putine si destul de simplu preparate.
Marele neajuns este faptul ca la Vacamuu fumatorii au libera trecere, dar se pare ca patronul pariaza pe ei si mai putin pe slifositii fara vicii.
Am citit pe restograf.ro ca e acelasi patron ca la Osho, din Primaverii, l-am si vazut vorbind cu clientii si stia foarte multi, chipul lui era afisat chiar deasupra mesei noastre pe un wall of fame.
Cu Rue du Pain, Vacamuuu si mai nou si MegaImage pe locul fostei piete, complexul Floreasca devine un loc atractiv pentru oamenii cu pretentii.

Pizza turceasca de la Turquaz

Mancarea turceasca este usoara, consistenta si aromata, nu are cum sa nu placa. La restaurantul Turkuaz din Kiseleff, langa Pavilionul H, merita sa incercati pizza turceasca Lahmacun – doua bucati de pita (pide) cu carne tocata si sos de tomate, iar separat pe farfurie rosii, lamaie, patrunjel si salata pe care trebuie sa le puneti pe aluat si eventual sa-l rulati. Vizual nu e genul de pizza cu care ne-am obisnuit, dar are un gust excelent. Tot din seria pitelor, mai este cea cu ghiudem,cascaval sau carne de vita.
Pide este un fel de mancare foarte populara in Turcia si Armenia, bazat pe aceasta lipie facuta din ulei, faina, sare, zahar, oua si drojdie – care se umple cu fel de fel de amestecuri dupa ce a dospit si a fost intinsa.
La Turkuaz pide costa intre 11 la 32 de lei.

La Chocolat, eleganta rece

Pe Beller, de departe cel mai aglomerat loc este Chocolat, un loc curat, elegant, cu mancare rafinata (genul minimalist care pentru mine inseamna insuficient) si prajituri alese. Preturile sunt pe masura, adica de la mari la foarte mari, serviciul este prompt, baietii care servesc sunt reci si neutri. Genul acela impasibil care stie sa isi faca treaba perfect, precum un robot.
Da, il recomand pentru intalniri mai simandicoase si nu foarte lungi. Nu, nu-l recomand daca chiar va e foame.

La Cocosatu – cand legenda fuge de realitate

N-am avut mult timp curiozitatea sa gust cei mai buni mici din Bucuresti pe care ii gasesti, asa cum duduie onlineul, La Cocosatu. Am facut-o de curand si entuziasmul meu alimentat de sumedenia de posturi elogiatoare s-a dezumflat fara drept de apel.

Omul care a construit legenda este fara doar si poate un impatimit, un entuziast, l-am vazut cu ce atentie invartea pe gratar bucatile de carne, cum coordona baietii din jurul lui si ii servea zambitor pe clientii care facusera o coada de 30 de metri. In restaurant insa ospatarii sunt absenti si grabiti sa te serveasca ca sa lasi locul si altora. Comanda vine imediat ce ai lansat-o, musai cu paine, desi nu ai cerut-o. Dar trebue s-o platesti. Mititeii sunt chiar mici si deloc deosebiti. Fata de Caru cu bere, sunt chiar modesti. Oliviera e manjita de otet si ulei, unul ieftin de tot. Salata de varza vine gata taiata si nimic mai mult – nu stiu ce idee e asta sa aduci salata nefacuta si sa pui clientul la treaba. Bucatarul nu stie care sunt proportiile ideale? Cineva mi-a spus ca e vorba de o meschinarie – varza frecata constiincios cu sare, ulei si otet isi reduce la jumatate volumul.

Mititeii sunt acompaniati nu de cartofi prajiti, ci de cartofi copti care sunt mai mult fierti, iar mustarul este indoit asa cum se cuvine.

Da, stiu ca nu trebuie sa ai mari asteptari de la un restaurant modest de cartier, dar parca e prea mare diferenta dintre legenda si realitate.

In cautarea restaurantului perfect

E clar ca sunt o mofturoasa si ca ma aflu inca in cautarea restaurantului perfect. Saptamana asta am fost la Tratoria Il Calcio din Floreasca si la Bruxelles, din apropierea Spitalului de Urgenta.

Il Calcio este pe lista preferatelor mele. Mancarea are gust, este intotdeauna foarte buna, serviciul este prompt. Ce ma enerveaza este ca toti cei care m-au servit in ultimii patru ani de cand frecventez localul au o comoara la care tin nebuneste: parmezanul. Acest ingredient este tratat ca o trufa, asa ca nici macar nu-ti este adus la masa. Daca mananci paste, esti intrebat aproape retoric Doriti parmezan? si daca vrei cumva, chelnerul sta precaut langa tine pana iti pui parmezan, apoi ti-l ia fara sa isi imagineze ca ai mai avea nevoie de el. Deci, usor cu parmezanul la Il Calcio!

La Bruxelles, atmosfera este foarte intima, placuta, desi demarcarea Fumatori/Nefumatori nu are rezultat. Mancarea este aproape buna, dar promptitudinea nu exista in repertoriu. Am venit cu o prietena, lihnite de foame,  la ora 14 dupa un tur de oras obositor si lung, si mancarea ne-a fost adusa la ora 15.10. Fata care ne-a servit ne-a spus relaxata: „E plin localul, din cauza asta intarzie mancarea”, gandindu-se ca e vina noastra ca am fost atat de neinspirate sa venim la ora 14. Culmea, facusem si rezervare. Deci nu va duceti intre 14 si 15 la Bruxellesul de pe Chile decat daca aveti multe sa va povestiti si nu muriti de foame.

Da, sunt mofturoasa, dar unele lucruri pe care le cer tin doar de bunul simt.

Recomandarea mea: restaurantul Classico

Am descoperit cu ocazia revelionului un loc deosebit pentru un pranz sau o cina linistite. Restaurantul Classico se afla in zona Baneasa, pe Bulevardul Gh.Sisesti, are loc de parcare, este luminos si foarte bine aerisit.

M-a impresionat interesul tinerilor patroni fata de clienti si dragostea lor pentru muzica buna. De altfel, in local, in fiecare joi si vineri canta trupa Classico (George si Roxana Petrescu), in celelalte zile fiind organizate seri tematice care sunt anuntate pe site. (De Revelion, programul artistic a fost generos – trupa Classico, bandul Bazar cu interpreta de muzica populara Magdalena Popescu, Tudor Anghelescu – un chitarist exceptional de muzica clasica, si un program asigurat de DJ)

Bucatarul sef recomanda piept de rata cu piureu de morcovi, sos de portocale si fructe de padure, plus alte bunatati din bucataria romaneasca si italiana. Eu sunt fan salata Caesar (20 lei), pui Gorgonzola (24 lei) si tort Krantz (15 lei). Alte preturi gasiti pe site (www.restaurantclassico.ro). Multe restaurante nu le afiseaza, ceea ce mi se pare nu numai o lipsa de respect fata de clienti, ci si un semn ca acestea ar putea fi descurajante.

Unde sa mancam?

Inaugurez in acest an o rubrica noua: restaurante. Se intampla ca in fiecare luna sa ma duc in 2-3 locuri noi unde sa mananc. Stiu ca nu e mult, dar daca ma va impresiona ceva, sigur am sa scriu pentru a va ajuta sa alegeti mai usor „cina perfecta”.

Ideea a pornit din dezamagirea pe care am incercat-o dupa ce m-am dus intr-un restaurant din zona 1 Mai, recomandat de mai multe persoane. „Au niste portii de mancare extrem de mari si foarte gustoase. Iar la preturi sunt cei mai tari de pe piata”. Realitatea?  Fete de masa patate, chelneri ca pe timpul lui Ceausescu, neatenti, genul acela care iti uita comanda si o si incurca, preparate deloc reusite si nicidecum generoase, preturi normale. Am cautat pe net comentatori la fel de nemultumiti si am gasit o gramada. Nu vreau sa scriu numele restaurantului pentru ca n-am timp sa dezvolt polemici cu patronii care intra pe net si ataca orice parere nefavorabila. Dar luati-o ca un sfat: cautati nu numai adresa restaurantului unde vreti sa ajungeti, ci si comentariile de pe site-urile specializate. Asta ca sa nu ratati seara, asa cum am facut-o eu.