Multumesc pentru premiu, mai ales ca il astept de trei ani de cand comedia s-a instalat ambitios in gandurile mele. Imi place sa scriu comedie pentru ca eu insami am nevoie de ea. Visul domnului Mio a primit premiul intai din partea juriului Festivalului de Comedie Romaneasca FestCO 2013. Intotdeauna mama ma intreba la final de an scolar: Ce premiu iei, ai intrebat? Daca nu-ti da premiul 1 sa nu-ti mai dea deloc! Asa m-a crescut, ori in varf ori nimic. Azi ii dau ei prilejul sa-l ridice, e si al ei.
Ce ironie a sortii: sa visezi tot timpul la un moment de glorie si cand ti se da sansa sa-l traiesti tu sa te afli taman in Los Angeles. Cand am fost anuntata ca am luat premiul I la Festivalul de Comedie Romaneasca si ca sunt invitata pe scena Teatrului de Comedie am plans, firesc, de bucurie si de necaz, in egala masura. Dar asa le potriveste viata, cand iti da prea mult, cand prea putin, cand iti ia totul.
Stiam ca domnul Mio are haz, la fel si personajele pe care le-am creat in jurul lui si care vad altfel viata din nefiinta. Daca ar fi fost o casa de pariuri, as fi pariat pe mine, fara modestie. Dar una e sa crezi tu ca esti bun si alta e sa-ti spuna si altii, mai ales oameni valorosi de teatru carora n-am avut prilejul sa le spun Multumesc.
Multumesc dramaturgului Adrian Lustig, multumesc regizorilor Gabriela Dumitru si Vlad Cristache. Si lui George Mihaita, primarul de neegalat al comediei romanesti.
Si multumesc barbatului meu pentru week-endurile in care m-a lasat monopolizata de Visul domnului Mio.
Nu stiu daca piesa mea se va juca vreodata – mai degraba cred ca face parte din categoria pieselor de citit pentru ca cine ar fi multumit sa vada pe scena niste fantome? Dar indiferent unde se termina drumul ei, intr-o carte sau pe scena, domnul Mio va ramane preferatul meu.