Ce bine-mi pare ca nu sunt vedeta…

Da, e bine ca nu sunt vedeta, mondena, celebra si alte adjective din aceeasi gama care se ataseaza numelui si se tin scai de el, obligandu-te sa faci cunoscute natiunii si indeosebi publicului amator de scandal gusturile, drumurile, prietenii, masina, casa si cam tot ce ai in viata. N-as sti sa ma comport in fata invaziei de microfoane care m-ar ataca la fiecare drum la piata, la coafor, la mama, la matusa, in parc si mai peste tot unde m-as duce. Ar trebui sa fac parcarea laterala din prima ca nu cumva sa fiu filmata si facuta de rusine in prime time. Ar trebui sa nu ma cert cu nimeni de teama ca se va razbuna si ma va pari curajos la pont@xxxx, ar trebui sa dau bacsisuri grase ca nu cumva sa fiu facuta zgarcita dupa ce un paparazzo ma va poza absolut intamplator la restaurant si il va trage de limba pe ospatar care ma va da in vileag fara remuscari. (Oricum, daca as fi la Chocolat, nu cred ca as putea sa las ceva consistent pentru ca de-abia as plati nota:) Dar cel mai greu si cel mai greu mi-ar fi sa ma abtin sa ma dau in spectacol daca as fi intrebata Daca imi iubesc copilul, asa cum a fost madam Cornu (din telenovela Cornu&Almasan) chestionata ingenuu de un tanar tocmai venit de pe Marte, unde copiii, se stie, sunt stransi de gat de parinti in floarea varstei. Ce mai, mi-ar fi tare greu, asa ca n-am decat sa-mi conserv ambitios conditia de anonima.

La Chocolat, eleganta rece

Pe Beller, de departe cel mai aglomerat loc este Chocolat, un loc curat, elegant, cu mancare rafinata (genul minimalist care pentru mine inseamna insuficient) si prajituri alese. Preturile sunt pe masura, adica de la mari la foarte mari, serviciul este prompt, baietii care servesc sunt reci si neutri. Genul acela impasibil care stie sa isi faca treaba perfect, precum un robot.
Da, il recomand pentru intalniri mai simandicoase si nu foarte lungi. Nu, nu-l recomand daca chiar va e foame.