Archive for the ‘bucurestenisme’ Category

Tineretea-i irosita pe tineri

Cativa copii imbracati in straie populare danseaza si canta de Sarbatoarea Floriilor, tristi si apatici de parca ar fi fost pedepsiti de parinti cu deconectarea de la mobil pe termen nelimitat. Catraniti si resemnati ca niste oameni mari, artistii se invart cu pasi marunti in fata raionului de tricouri din Carrefour Feeria intr-o hora a plictiselii pentru ca, deh, tinerii de azi au si ei dreptul la tristete din motive serioase cum ar fi lipsa retelei wi-fi, numarul mic de like-uri de la o postare pe FB sau pierderea masinii 301. George Bernard Shaw spunea ca tineretea e irosita pe tineri si ma gandesc ca la 1900 cand a trait el tinerii nu aveau nici Facebook, nici Twitter, nici malluri unde sa-si inece tristetile si totusi erau si atunci suparati pe viata.

De ani buni, ma tot intreb de ce naiba nu se fac cursuri de fericire in scoli daca fericirea este esenta acestei vieti. De ce nu invata copiii de mici ca fericirea si-o pot cladi singuri, ce inseamna sa fii nefericit, cand ai acest blestemat drept si de ce trebuie sa fie recunoscatori pentru ceea ce au.  Poate ca atunci s-ar schimba si fata strazii, din una batrana si blazata, care nu zambeste nici macar in poze, in una vesela si plina de viata, care a inteles ca ce-i frumos trebuie apreciat pana nu iti este luat. Si uneori luatul asta vine cand nici nu te astepti si atunci e mult prea tarziu pentru regrete. Pentru ca nimic nu tine mult si noi ne prefacem ca nu stim asta, de parca am purta in buzunarul de la blugi samanta nemuririi.

Reclame

Ninge! Ce fericire!

ce vreme oribila…doua luni prezentatorii de la meteo s-au tot plans ca nu mai vine zapada, de parca ne-am fi imbogatit de pe urma ei. uite c-a venit si e totul paralizat. sper ca macar ei sa fie fericiti. exista o voluptate a raului care atinge pana si rubrica meteo. prezentatori de urgii, sper sa sunteti fericiti…va era teama de recolte…sa vezi ieftiniri de-acum…

penibil.

nu stiu daca ati observat dar vremea frumoasa e ca tara fara inmormantari. n-are farmec, n-are actiune, nu aduce emotie. oamenii de la meteo sunt suparati ca nu e viscol, prapad…simt ca isi iau salariul de pomana.

e plictisitoare viata fara rau. iubitori de zapada intr-un oras aglomerat, luati-o si urcati-va cu ea in varful muntelui sa va tina de urat!

bucurestiul n-are nevoie de zapada. e prea sarac ca sa se bucure. si albul imaculat al zapezii este doar o iluzie amara de week-end. mizeria e intotdeauna mai puternica.

Atentie claustrofobi!

Promenada arata bine desi e o farama din Sun Plaza. Locul este mic, mai ales in zona de mancare unde se calca corporatistii in picioare, dar totul este elegant, magazinele sunt doldora de haine scumpe, totul este lustruit si ingrijit, asa cum arata orice loc nou inaugurat. Si bodyguarzii sunt atenti si bine selectati, probabil au fost alesi dupa criteriul cine are fata de intelectual. Iar terasa va fi in urmatoarea vara noul Centru vechi, cu avantajul ca in caz de cutremur locul este destul de sigur fata de (epi)centrul Vechi. Parcarea insa este un cosmar pentru cei care sufera de claustrofobie. „Serpentinele” nu se mai termina, sunt inguste si ai impresia de sufocare, sau cel putin asta am simtit eu. Deci atentie claustrofobi, iar in cazul in care nu va deranjeaza atunci imi dedic acest post spre aducere aminte. Urmatoarea data masina va sta in strada pentru ca jur sa nu mai cobor in putul -3. E horror!

Anul asta am facut doua RMN-uri si de fiecare data am rezistat cu stoicism in cavoul zgomotos si n-am apasat pe butonul de alarma, fiind sigura ca macar claustrofobia nu este pe lista mea de boli. Ei, uite ca am descoperit ca la nivelul -3 din noul mall m-a lovit cea mai crunta stare de neliniste. Morala: nu incetam sa ne uimim!

La pomana, allons-y!

N-ai domne’ cum sa-i mai faci pe bucuresteni sa scoata cardu’ daca nu pomenesti de o promotie sau un discount substantial! Ai zice ca tin banii sa-i duca la targul colectionarilor de bancnote… Asa ca da-i cu noul mall Promenada si cu mega, ultra, hiper reducerile oferite de marile branduri. De-o saptamana tot aud c-o sa dea norocul peste mine daca vin joi de la 10 la noii mei vecini. Mancare gratis scrie pe un site – ei, nu va inghesuiti, e doar un titlu, ca in text se explica ca al doilea sandvis e din partea casei, ceea ce e pe alocuri diferit. Apoi, la 3 carpe cumparate nu stiu ce reducere ai – dar daca ai nevoie de doua articole? Ce mai, o pre-lansare fara originalitate, nicio minte inspirata, doar minciuni impachetate in titluri scrise la comanda pentru marea deschidere. Astept cu interes sa vad usi rupte si imbranceli la pomana pentru ca, nu-i asa, trebuie munca multa ca sa tii banu’ in buzunar!

Despre caini si vagabonzi

Azi, in Parcul Herastrau, un nene ponosit cu o sacosa de rafie plina cu sticle goale a dat nas in nas cu un caniche alb care a inceput sa-l latre, zbatandu-se sa iasa din lesa tinuta strans de stapan.

– Huo, haimana, i-a zis vagabondul, ca acu’ te fac sapun! Mars d’aici!

Stapanul n-a scos un sunet, nici n-avea de ce, si si-a tras animalutul in sens opus. Omul si-a vazut apoi de drumul lui, bodoganind:

– Lasa, c-o sa va stranga Basescu, haimanalele dracu’!

Simplu si profund in acelasi timp. In lumea haimanalelor e concurenta mare.

Bardot, vrei sa ne lasi?

Cum se aude ceva de maidanezii nostri care sa cutremure Occidentul, iata ca, hop, apare Bardot cu o scrisoare plina de revolta, un fel de copy paste cu valabilitate internationala, previzibila si enervanta. Daca femeii asteia ii murea un copil sfasiat de caini, sigur ar fi avut pregatita o altfel de scrisoare. Dar madam se baga-n seama ca vrem, ca nu vrem, si ne cere sa facem distinctia intre cainii blanzi si cei agresivi, de parca ar exista un instrument de masurare la fiecare colt de parc.
La fel de penibile sunt si autoritatile care se agita fals pe o tema veche si se intrec in declaratii stupide. Referendumul este la fel de inutil ca mersul de-a-ndoaselea pe varf de munte. Sa ma intrebi pe mine – ca parinte al unui copil care a fost muscat de un maidanez in plina strada si apoi la Matei Bals, chiar in curtea spitalului, a fost inconjurat de caini intretinuti cu papica de niste muieri smintite –  daca mai vreau caini vagabonzi este ca si cum m-ai intreba daca vreau sa beau apa in cursul zilei. Ne trebuie referendum ca sa aflam ce stia tot satul si nu stia primarul?
Ma mir ca n-a aparut si celebra avocata care sa tina partea cainilor ucigasi, sustinand ca baietelul e cel care le-a spus niste vorbe urate care le-au traumatizat naturelul simtitor. Deci ne aflam in plin roman de Kafka, absurd, grotesc si fara speranta si singurul lucru minor pe care-l putem face e sa ne strigam in strada revolta. Nu ca i-ar speria pe edili, ci doar asa, ca terapie.

Doua filme si o baclava

Cam asa s-ar sintetiza week-endul meu  artistic, pentru ca baclavaua intra la capitolul Festivalul turcesc din Herastrau, ultra-aglomerat, ultra-zgomotos si ultra-mirositor. Iar baclavaua statea pitita langa regele rahat care avea mare cautare…In fine, o calatorie imposibila in fum, dansuri traditionale si cozi nemasurate.

Am zis sa ma dreg cu un film, asa ca am ales Nunta cu peripetii, un fel de comedie pentru varsta a treia. Distributia e impresionanta, dar rezultatul e dezamagitor. E ca si cum ai avea ingredientele cele mai bune pentru o prajitura si iti iese o coca lipcioasa de care abia astepti sa scapi. Cam de la jumatatea filmului te apuca dorul de casa si regretul ca ai dat prea multi bani pe bilet, tot urmarind scalambaielile lui Robert de Niro, Susan Sarandon, Diane Keaton, Robin Williams, Katherine Heigl &co. Filmul siropos si previzibil nu avea cum sa rateze scenele fundamentale din filmele americane: icnetele de la etaj ascultate de o persoana singura in pat si voma. N-am vazut niciun film din categoria siropuri fara un copil sau adult vomand. Nu stiu de ce e obligatoriu sa ai scenele astea, poate sa ne explice cercetatorii britanici. La fel si textele despre sexul la varsta a doua spre a treia, ceva gen ptiuu, ce gretos!

Pana la urma m-am scos cu Marele Gatsby, un film exceptional, desi criticii nu s-au dat in vant dupa el. Di Caprio este impecabil. De ce Leonardo di Caprio joaca numai in filme bune, iar Robert de Niro se iroseste intre picioarele lui Susan Sarandon sau alintand bebelusi – vezi  seria Focker – habar n-am. O fi vorba de bani sau de gusturi.

Marele Gatsby varianta 3D este unul dintre acele filme pe care ai dori sa le primesti cadou de ziua ta. Recunosc, am plecat intoxicata de parerile criticilor – ba ca sunt prea multe efecte vizuale, ba ca e ratata povestea – tampenii spuse de avizati. Mi-a placut la nebunie reinterpretarea povestii, imaginile, costumele – se vede mana regizorului Baz Luhrmann care a facut si Romeo&Juliet si  Moulin Rouge. Marele Gatsby se reinventeaza cu succes datorita lui Leonardo di Caprio.

Delicat, sensibil, dur, real, noul Gatsby vorbeste despre singuratatea ascunsa in bani, despre tradare si prietenie. Dar mai ales despre dragostea care are judecata ei proprie ce te poate ridica sau trimite in nefiinta.