Neptun: burtoși și junk food

Bărbatul din fața mea, cam la vreo 30 de ani și ceva, are un ditamai burdihanul pe care îl arată fără pic de rușine după ce își scarpină buricul și apoi își rulează maieul sub țâțele grase – iar eu mă gândesc că poate capul lui mic și sec îi transmite că-i un semn al bunăstării pe care trebuie musai să-l afișeze. Stă la o masă la Spring Time-ul din Neptun și între două înfulecături, o mâncare soioasă, maro, bea constant dintr-o sticlă – nu văd ce, că-i băgată într-o pungă de la Lidl, dar bănuiesc că nu-i apă pentru că n-ar avea de ce s-o ascundă. Soția, la vreo 100 de kile, mănâncă şaorma fără să respire și pe urmă se duce să mai ia și două prăjituri cu mere pe care le savurează împreună cu soțul care īşi scoate și o țigară.

În Neptun n-am văzut niciodată atâția burtoși – femei, copii, bărbați – sau poate că n-am fost atentă la asta pentru că acum 20 de ani nu aveam în vocabular cuvinte gen indice de grăsime corporală, țesut adipos, calorii, dietă de tip proteic, junk food, nutriție, raw vegan, Dukan etc.

Stațiunea este abandonată de autorități care probabil au ceva mai bun de făcut decât să investească într-un loc populat trei luni pe an – nimic nu e îngrijit, buruienile își fac de cap, trotuarele sunt denivelate sau sparte, peturile le vezi peste tot, inclusiv pe nuferii de pe lac. Totul e alandala, ca în jocurile copilăriei mele când de atâta bine stricam apartamentul miniatural al păpușilor, ca să am ce reconstrui. Dar aici, în Neptun, cineva a stricat totul și n-a mai venit să repare. De-a lungul străzii principale vânzătorii de mâncare te ademenesc cu covrigi, hamsii care se scaldă într-un ulei negru, gogoși pline de grăsime, înghețată cu topinguri artificiale, cartofi prăjiți, clătite cu ciocolată, în timp ce mâncarea sănătoasă stă ca o fată modestă în afara balului pentru că n-o bagă nimeni în seamă.

Neptunul de azi e o babă murdară căreia nu-i mai pasă de nimic. Doar programul artistic de la Teatrul de Vară merge mai departe, desuet și penibil, pentru o nouă generație de aplaudaci atrași de un nene cu megafon care le promite momente de neuitat cu eternii comici ai neamului, abonați la şuşanele.

Nu știu cum s-o distra prezidențiabilul, dar bănuiesc că stă izolat în vila supravegheată de camerele de filmat plantate pe stâlpi și nu se hăhăie la nicio terasă, amestecat cu plebea.

Neptunul a încremenit; doar câteva hoteluri noi par să sfideze bătrânețea stațiunii, altădată simbol al bunăstării celor care o vizitau. Dar cu un hotel nu se face curățenie – e doar un botox care întinerește fața, în timp ce trupul se tot gârbovește, incapabil să-și ascundă vârsta.

În această deziluzie numită Neptun, am găsit totuși un loc frumos – Mama Leone – cu mâncare aleasă și muzică bună livrată de bandul Cornel Verban. Plus două fete care arată spectaculos:) Și la Mediteraneo se mănâncă bine, totul e civilizat, dar nu încercați salata Caesar pentru că e mult ”pe lângă”. (Nu știu de ce rețeta asta îi încurcă pe toți și la mare și la munte, și în București – mai puțin pe cei de la Rue du Pain si HardRockCafe.)

Anunțuri

4 responses to this post.

  1. Posted by Elena on 8 August 2015 at 07:15

    Ai suprins foarte bine momentul. Asta e eterna si fascinanta Romanie. In Neptun tot e bine, dar la Eforie Nord au deversat noroi in mare si burtosii nici macar nu pot face baie! Ma intreb cate generatii de sacrificiu vor trebui ca sa mai treaca pana se spala nepasarea si dezinteresul nostru, al romanilor. Pana atunci ce sa facem, mai mancam o saorma cu de toate.

    Răspunde

  2. Posted by Sanda on 8 August 2015 at 13:03

    Sugestiv, adevarat – grotesc… Bine ca se mai gaseste si cate-o „oaza”. Eu, numai vazand la tv (stiri) mormanele de burti, „carnaraia” imbibata in beri s a, „impodobita” (eventual) cu zgarde de aur, sau expusa cat mai vulgar, spalandu-se in apele marii, pe langa copii, am o senzatie de repulsie. Stiu si ce dezolanta abandonare stapaneste peste vechile statiuni, hoteluri, cu servicii „asortate” – numai in putine cazuri se acorda ceva atentie, la preturi nejustificat de mari. De asta nici nu ma mai atrage sa ajung pe acolo. Mi-e dor doar de „marea noastra”, de farmecul apus.

    Răspunde

  3. Haha, exceptional scris articol!! Thanks for the laughs!! keep writing, you have a gift!

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: