Filme proaste, filme bune

Magic Mike este unul dintre cele mai proaste filme pe care le-am vazut vreodata. Nu numai ca n-are nicio sclipire in scenariu si dialogurile sunt fara noima, infantile, plictisitoare, greu de urmarit, dar si subiectul in sine este atat de inconsistent ca iti vine sa-ti ceri inapoi banii pe bilet.

Niste stripperi cu creierul mic-mic se reunesc pentru un spectacol in fata femeilor ne…    si ne…    (completati voi pe linia punctata) care arunca cu banii in ei ca in niste manelisti care canta la o nunta de la tara. Si ei, numai patratele, se tot misca lasciv si baga in calduri obeze de tot felul, adica si albe si negre, fara discriminare…Ceva mai dezgustator nu mi-a fost dat sa vad.

Am crezut ca-i o comedie, trailerul nu era rau, dar am plecat cu dureri de cap si nelinistea ca fie sunt prea batrana ca sa mai inteleg gusturile celor din jur, fie lumea a luat-o definitiv razna si studiourile americane au ramas fara scenaristi si ne vor baga pe gat de acum numai filme cretine pana cand ne vom dori sa evadam pe Pluto.

Haos la Versailles e un film relaxant care arata cum s-a cladit frumusetea Frantei datorita grandomaniei regilor ei. Kate Winslet e delicata si barbatoasa, in acelasi timp, in rolul ei de peisagist al marilor gradini de la curtea Regelui Soare.

The longest ride este cu fiul celebrului Clint Eastwood. Un film cuminte, personaje frumoase, un subiect facil si previzibil. Scott Eastwood a fost in carti pentru Fifty shades of Grey, dar a refuzat rolul lui Grey pe motiv ca nu-i frumos sa-ti arati fundul la camera si sa bati cu cravasa o tanara neprihanita. A facut-o fara inhibitii britanicul Jamie Dornan, iar filmul a strans 600 de milioane dolari si a sporit bogatia si asa enorma a Universal Pictures. Iar acum pe Jamie Dornan il stiu toate cinefilele, il vor toate studiourile, are o cota care porneste de la 7 cifre, iar Scott este inca „actorul ala, fiul lui Clint Eastwood”. Alegerile ne definesc viata – un truism, desigur.

Mia Wasikowska este Madame Bovary, cea dornica de mai mult decat are. Subiectul este acelasi: femeia vrea rochii, distractie, sa inspire amor, sa fie invidiata, in timp ce barbatul prefera caminul si slujba. De aici pana la adulter e un singur pas iar de la adulter la suicid un altul. Un film despre tristetea neinteleasa a femeilor care au de toate si nimic.

The true story, dupa cartea scrisa de jurnalistul american Michael Finkle, este povestea unui omor greu recunoscut, care devine subiect de carte. Jonah Hill e credibil si intens in rolul jurnalistului care vrea sa afle adevarul si revine la un rol substantial cu aceasta ocazie, dupa ce s-a prostit suficient in filmele cu Channing Tatum (penibilul din Magic Mike) – Jump street 21 si 22. Povestea e reala si trista si ne arata cat de intortocheata poate fi calea spre adevar cand ai de-a face cu oameni smintiti.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: