Blestemul generației dependente de Skype

Bunica din fața mea are 78 de ani și nu și-a văzut niciodată nepoții născuți în SUA, unul de 1 an, altul de 3, dar e fericită că îi are în față o dată pe săptămână când tânărul de la etajul 7 de la ea din bloc vine cu laptopul, după serviciu, ca să-i facă legătura cu familia pe Skype. Poate că într-o zi, fiul ei îi va trimite 800 de euro ca să ia avionul spre el, dar ea știe că acum e strâmtorat cu banii și nu-i spune cât de mult și-ar dori să-și strângă nepoții în brațe și pe el, băiatul mamei, singurul care i-a rămas sprijin la bătrânețe, sprijin cu o vorbă bună că mai mult nici el nu poate.

”Ultima oară când mi-a fost rău am chemat o vecină, că pe altcineva nu mai am. Mi-e greu singură, stau cu gândul numai la băiatul meu. Dacă aici ar fi avut o slujbă, ar fi rămas, dar nimic nu-i mergea bine și a hotărât să plece la un prieten din America. Acolo și-a găsit o fată, o americancă tare drăguță, dar n-au făcut încă nunta că au venit repede copiii. Mă gândesc uneori că n-o să mai apuc să-i văd și atunci îmi vine să ies în stradă și să cer bani oamenilor ca să plec la el…”

O înțeleg  și o plâng.

Tinerii se rup de țară și fug în alte zări, pentru că nu pot fi mândri și fericiți, așa cum sunt conducătorii, probabil după ce trag pe nas ceva aurolac pentru că un om normal n-ar pretinde grozăvia asta, numai uitându-se 5 minute la televizor.

Copiii ne pleacă pentru că n-au niciun viitor într-o țară tot mai de neînțeles pentru orice om cinstit.

Dacă au reușit ceva cei care cred că inspiră respect numai pentru că viața asta le-a dat un titlu – premier, senator, ministru, primar, consilier – ei bine, le-a ieșit: să ne îndepărteze de rude, să ne țină departe de cei dragi, să ne condamne la o bătrânețe nefericită, în singurătate și nevoi.

Noi, părinții de azi vom fi bunicii neștiuți de mâine, bunici fără nume și fără trup, doar cu o față care încape pe ecranul calculatorului de unde ne vom pupa nepoții iar ei se vor uita mirați la chipurile bătrâne care au atâta dragoste în priviri și pe care nu le vor mângâia niciodată.

Conducători mândri și fericiți, ne-ați anulat dreptul la familie, dreptul de ne bucura de copiii și nepoții noștri și ne-ați condamnat la singurătate pentru ca voi, asemenea unor elevi răi, obraznici și repetenți să vă îmbătați cu tot mai multă putere și de sus, din stratosfera aroganței voastre, să tot aruncați vorbe fără conținut, convinși că lumea vă mai crede și că vă iubește, să faceți toate de-a-ndoaselea ca să ne fie tot mai rău și să ne terminați cu încetul. Nu, nu vă mai iubește nimeni și e normal să nu vă pese pentru ca decența și rușinea n-au loc în vocabularul vostru care se reduce doar la Bani și Putere.

Familia ruptă în bucăți: o producție a Casei de Filme a Guvernanților Iresponsabili.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: