”Să mă căsătoresc cu filosoful?” (I)

Sib recitea Amurgul zeilor de Nietzsche şi era mai plouat ca niciodată. Cum spunea pe vremuri profesorul lui de filosofie, „Totul îi puţea”. De fapt, profesorul de la facultatea unde Sib învăţase opt ani, după ce repetase primii doi pe motiv că dorea să intre mai adânc în esenţa gândirii lumii antice, se referea la nihilişti. Sib era şi el tot timpul nemulţumit de viaţă, i se părea că cei din jur trăiau o fericire iluzorie, superficială, meschină care îl îndepărta vremelnic de ei, şi dominat de angoase închipuite lua somnifere ce îl duceau pe un tărâm neștiut, dar la fel de plin de întrebări. Dar niciodată blestematele astea de pastile nu reuşeau să-l scoată din lume și să-i curețe gândurile negre, ci doar îi amorţeau lent simţurile răvăşite, astfel că rămânea spectatorul trist al unei vieţi pe care n-o recunoștea.

Fragment din cartea ”Să mă căsătoresc cu filosoful?”/Georgiana Capuerde

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: