Feriti-va de mine!

Sunt in faza plangacioasa a vietii in care eman energii negative pe care le vad de la o posta cei care inca nu m-au parasit si se incapataneaza sa mai ma bage in seama. Cei mai slabi de inger mi-au intors spatele pentru ca un bolnav e cumplit de plictisitor, previzibil, paranoic, depresiv si in niciun caz n-ar trebui sa le figureze pe agenda de telefon pe care ar infecta-o cu atatea defecte. Si-i inteleg atat de bine pentru ca sunt prima care i-ar saluta pe strada si le-ar spune „N-ai fugit ca un las, ci din instinct de conservare si bine ai facut. Mergi inainte si nu te mai uita la mine. Sunt doar o veriga slaba, tu continua-ti maratonul.”

Sa-ti plangi de mila e un semn de slabiciune imediat amendat cu intelegere (de apropiati) sau ironie (de straini conjuncturali). Oamenii ma vor puternica chiar si acum cand m-am prabusit in prapastie ireversibil, zic eu si striga si medicii peste umarul meu,  pentru ca asa m-au cunoscut o viata intreaga. Si le spun, stii, nimic nu dureaza, epoca mea s-a dus, mi-au dat unii o clepsidra in mana si m-au pus sa o urmaresc in fiecare zi de parca ar fi ultima, asa ca si curajul meu atavic s-a facut cioburi care s-au topit de frica.

 

 

 

Anunțuri

2 responses to this post.

  1. Posted by ada on 25 Octombrie 2013 at 18:33

    asta cu maratonul m-a „lovit”:) asa ca trebuie sa spun ceva pentru ca nu pot sa-i dau share pe FB. stii tu de ce (m-ai injura:). cand pleci in „maraton” (sau pe parcursul lui) ai langa tine, poate, niste oameni, iar cand ei inseamna ceva pentru tine, te „opresti” si tu, pentru ca important e cum ajungi la finalul cursei si cu cine si nu cand ajungi. toti oamenii isi plang de mila. de cele mai multe ori o facem fara un motiv. pur si simplu o facem. atunci cand o faci cu motiv nu se mai numeste „plans de mila” ci e un „plans de dor”, dor dupa tot ce avem de pierdut! e un plans de teama. si numai prostii nu se tem de nimic. sau nu le e dor de nimic. te imbratisez draga mea prietena! Desi esti in prapastia aia esti plina de spirit si umor! Poate asa s-a nascut ceea ce numim umorul negru:) e si asta o arma…

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: