Cer clementa!

Vad ca registrul asta dramatic ma prinde de minune, scot numai fraze horror de la un timp, eu umorista de serviciu, mi-am intoxicat deja prietenele cu necazurile mele si ma gandesc ca ma vor arunca in curand in trash pentru ca ce scriu eu are ca laitmotiv vaaai-vaaai. Nu stiu daca sunteti de acord cu mine, dar nefericirea are asa o anvergura, o prezenta, o postura maiestuoasa, e profunda si serioasa, ai putea sa scrii tomuri intregi despre ea, pe cand fericirea e cam superficiala, zici ca e un ziar de cancan, e atat de consumabila… Nefericirea da cu tine de pamant, o simti, te sperie, iti ridica adrenalina, pe cand fericirea te obliga la topaieli si onomatopee de parca ai fi un macac in calduri. Anul asta am plans de fericire atunci cand mi s-a dat o veste exceptionala si atunci am fost foarte uimita de mine. Pentru ca stiam ca lacrimile sunt de durere, nu de fericire, e ca si cum as fi incurcat borcanele cu sare si zahar. Si atunci m-am oprit din plans si am ales sa topai si sa urlu „Ura, ura, am castigat!”. Iar acel moment memorabil a fost ca ultima noapte de dragoste. Cred ca cineva, acolo sus, a zis, hai ca s-a distrat prea tare, sa-i mai picuram infern in viata ca prea ii merg toate bine. Prea rade de tot. Si pedeapsa a fost atat de mare incat as vrea sa-i dau in judecata pe responsabili, sa le arat ca au gresit si ca nu meritam atata rau. Sau mai bine sa le cer o eliberare pe cautiune.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: