Viata mea intre Nu si Deloc

Un tip îmbrăcat business stă nehotărât în faţa prăjelilor care i se întind în faţă şi după o evaluare greoaie susţinută de grimase din colecţia lehamite comandă un şniţel cu cartofi prăjiţi. Felul ăsta de mâncare mi-e interzis aşa că îmi amintesc de barierele care s-au pus în juru-mi, arătându-mi cât de puţin contez. Sunt eu şi sute de reguli care ţopăie strident ca nu cumva să le uit, într-un dans haotic, iar eu, veriga slabă, trebuie să le accept cu o înţelepciune pe care nu mi-o mai găsesc. Curios, când lista de Nu se tot lungeşte, nici măcar înţelepciunea nu mai e solidară cu tine, abandonându-te indiferent şi laş. Stau lângă tipul business care îşi devorează liniştit prăjelile şi îl invidiez pentru că vine din lumea normală unde toate Nu-urile sunt puse la punct şi ţinute la distanţă, aşa cum merită.

Atât timp cât dreptul de a avea reguli ţi-l creezi tu, eşti un om fericit şi contează al naibii de mult …şi îmi vine să mă duc la corporatistul-vecin de cantină şi să-i spun: Bucură-te, omule, că poţi să-ţi ţii regulile sub papuc. Cine ştie, poate va veni o zi când ele te vor înhăţa pe tine şi te vor ţine în prizonierat până când vei uita cum e să fii normal.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: