Dallas reloaded

Doua lucruri m-au fascinat la Dallas: cand Sue Ellen deschidea televizorul color cu telecomanda, in timp ce statea mai mult sau mai putin beata in pat, si cladirea din sticla a companiei Ewing care nu avea balcoane.
Atunci, in anii ’80 cand colorul era doar un vis, habar n-aveam ca exista telecomanda. Noi il deschideam pe-al nostru, un Cosmos rusesc, cu nenumarate descantece pentru ca mai tot timpul avea probleme. “Nu se vede, nu se vede, mai invarte, e tot asa…”, ii strigam din sufragerie tatalui meu in timp ce el intorcea in toate pozitiile afurisita de antena proptita de balustrada balconului. Si pe ultima suta de metri, chiar inainte de Dallas, televizorul isi revenea de parca l-ar fi amenintat cineva ca il va arunca de la etajul sase daca nu-si baga mintile in cap. Totul mi se parea fascinant atunci: casa, masinile, televizoarele color, toaletele actritelor, servitoarea, calculatoarele din birouri. Si cladirea Ewing, toata numai sticla, o minune a arhitecturii, gandeam. Era o lume cu totul noua si poate din cauza asta atat de atractiva.
Azi, la reintalnirea cu Dallas, editie actualizata, nu mai m-a mirat nimic cum se intampla altadata. Ranchul Southfork parea chiar meschin pe langa vilele din Pipera, zici ca a fost facut de Impact prin anii’90. Iar masinile luxoase cu care defilau tinerii din film le vezi parcate in Dorobanti. La fel si fetele frumoase.
(Re)vederea lui Lucy m-a cutremurat: arata de parca i-ar fi explodat o grenada in fata. Chiar poate trece timpul atat de rau peste tine? Sa completez: atunci cand ai bani si esteticieni priceputi? Cu ceilalti socul n-a fost chiar atat de mare. JR si-a pastrat zambetul – ce pacat ca s-a dus!, Sue Ellen – tot ochioasa si teatrala, Bobby – la fel de fin. Si tinerii destul de draguti, desi presa de peste Ocean a spus ca sunt no name si ca nu se ridica la nivelul starurilor. Oricum, inteleg ca 9 milioane de americani au urmarit primul episod al noii serii, ceea ce nu pare prea mult. Nici nostalgicii nu mai sunt ce-au fost, dar nici miturile nu mai par atat de tari pe cat le-am creat noi.
Dallas, serialul reinventat, arata ca timpul merge mai departe, pentru unii decent, pentru altii devastator.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: