Primul compliment

Primul compliment nu a fost cel aşteptat. Ştiţi cum se întâmplă când eşti nou-venit în familie. E un du-te-vino în capul şi pe obrajii tăi unde toate neamurile se simt obligate să te pipăie şi să te pupe, lăsându-ţi bale sau înţepându-te cu perii din jurul gurii.

Am avut oroare de pupături dintotdeauna, poate şi pentru că în jurul meu au fost o mulţime de bătrâni care mă pişcau vârtos, de parcă ar fi vrut să se asigure că sunt vie. Toţi se minunau că sunt altfel decât neamurile mele, deşi cu certitudine nu fusesem încurcată în maternitate. Nu mi s-au spus niciodată drăgălăşenii de genul dolofană mică, gărgăriţă-riţă, bubulină frumoasă, grăsunică sau scumpete mică, ci vai ce fină e, ce albă îi e pielea, ce mâini are, zici că se rup, ce păr galben are, o suită de mirări depuse în faţa mea, cea înrămată într-o pânză pictată de Picasso în stilul compoziţiilor figurative.

Nici primul compliment de la un străin n-a fost cel aşteptat. Eram în faţa blocului când inima a început s-o ia la sănătoasa la vederea profului de muzică căruia îi purtam un sentiment de preţuire castă.

Ce faci biscuiţel? m-a întrebat zâmbind şi pentru că am luat-o drept o declaraţie de dragoste am găsit de cuviinţă să nu alterez momentul magic cu un răspuns prozaic. Aruncată în valuri de bucurie, le-am mărturisit alor mei cu o mândrie ascunsă că mă place profesorul pentru că mi-a spus biscuiţel. Deloc amuzată, mama a prins mingea la fileu şi mi-a ţinut prelegerea deja ştiută despre calităţile unturii de peşte, o otravă pe care am luat-o cel puţin un an cu scopul de a mă întrema.

Cum, nu era un compliment??? Şi locul din inima mea rezervat profului de muzică a fost declarat vacant cu o furie hotărâtă iar coloana sonoră a noii şi vechii mele iubiri s-a întrerupt brusc. Sol-sol-mi-sol-sol-mi-sol-sol-fa-re-fa-fa-re-fa-fa-re-fa-fa-mi-do, să-l ia naiba cu fluturaşul lui fără aripioare! N-o să mai învăţ nimic şi nici la vioară n-o să mai merg! Şi nu mai vreau să mănânc nici biscuiţi! Şi o să stau şi la soare ca să mă bronzez, şi o să-mi vopsesc şi părul cu ceai de nucă, şi o să mă îmbrac cu pulovere groase ca să nu mai mi se vadă mâinile şi să vedem atunci ce-or să mai spună toţi despre mine.
Mămico, poţi să-i rogi frumos pe toţi să nu-mi mai facă niciun compliment?

Anunțuri

3 responses to this post.

  1. Aţi lucrat cumva la ziarul

    Răspunde

  2. http://AţilucratcumvalaLibertatea?Vărog,dacăştiţi număru ldet elefon privat al domnului profesor Onaca?

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: