Da, vad mizantropie

N-am mai semnat demult condica sociala, pentru ca gandurile mi-au evadat grabite, impinse de altele, ca intr-un suvoi furios. Ce azi era subiect, maine devenea istorie. Nu mi-a ramas decat gustul amar al rautatii maladive a oamenilor atunci cand un om cade la pamant. Aruncarea cu pietre ca semn al fluturarii moralitatii care chipurile ne-ar coplesi pare cea mai indragita joaca. Lucrurile simple care ne-ar putea insenina viata au devenit plictisitoare prin usurinta repetabilitatii lor si de aceea se cer inlocuite cu emotii puternice, dar neaparat negative, care dau vremelnic senzatia de putere. Da, avem putere sa biciuim cu vorbe spuse de pe diverse tribune, sa uram, sa infieram si apoi sa mergem acasa si atenti sa ne mangaiem patrupedul pe cap si sa-i spunem cu vocea indulcita Ce face baietasul mic, ii e fomica?
Nu mi-a fost niciodata teama de prostie, de invidie, de lasitate, ci numai de rautatea neagra, acida, molipsitoare si de proclamarea dreptatii de pe un soclu cariat de imoralitate.
In atari conditii, de ce nu as cadea in mizantropie?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: