Plimbari de sambata

E ora 9.30 si croitoreasa ma anunta ca trebuie sa vin la proba. Asta dupa ce materialele mele au stat ascunse prin cine stie ce cotlon vreo luna de zile. Ma grabesc sa ajung la marea proba si ma gandesc pe drum de ce aleg  sa-mi complic viata facand atatea drumuri cand puteam sa intru intr-un magazin, sa aleg, sa platesc si sa imbrac. O data pe an fac asta, ii spun prietenei care ma insoteste de parca as vorbi de un pacat care trebuie iertat pentru ca e in doza mica. OK, probez, imi place, mai am inca doua drumuri pentru ca data urmatoare voi proba manecile, deci lucrarea e delicata. Ajung la Miniprix ca sa ma conving ca gasesc din prima 10 rochii fara probleme. Nu gasesc niciuna, ci numai o bluzita incredibil de scumpa. Bluza asta sfideaza numele magazinului si o respect pentru ca se tine tare, are principii.

Luam Bucurestiul la pas si ajungem la Muzeul de Istorie al Romaniei ca sa vedem lucrarea lunii. Engolpionul de la Dinogetia. Exponatul e frumos, nu zic, dar pacatul  e ca nu-i pot rosti numele nici la a doua incercare, iar istoria lui e a naibii de complicata.

Ne mutam cu privirile la expozitia Cutremurul din ’77 si citim ceva incredibil. Ce puteau face bucurestenii in acea seara –  teatru, film, TV…Lista cu ce se intampla in acel moment este incredibil de lunga. Eu eram mica si tipam la tatal meu ca nu vreau sa mor, de parca el ar fi comandat acel cutremur.

Pierdute in contemplari, suntem abordate de un nene care ne anunta ca de doua luni intrarea costa 4 lei. Putem sa platim la iesire, la intrare, dar accesul nu mai e liber. Ministrul a decis asta, suntem anuntate, desi ar fi o sansa sa se revina la intrarea libera in anumite zile. Guvernul asta nou are de facut o gramada de reduceri ca sa ne intre in gratii….

La doi pasi, in Centrul vechi ochim Biserica Stavropoleus pentru un moment pios. Dar zarva de pe strada ne amana planul. Aflam ca se turneaza un videoclip. Verbul asta ma enerveaza de fiecare data. De ce nu spunem, simplu, se filmeaza? Trupa Holograf este inconjurata de tineri, iar Bittman fredoneaza o melodie in timp ce un el si o ea se strang in brate, iar cativa tineri din LalaBand au diverse roluri pe langa ei. Poposim la Caru cu bere unde o singura masa mai e libera. De aici vedem cum decurg filmarile pentru viitorul videoclip, si cum tinerii se tot imbratiseaza cu acelasi foc. In jurul nostru toata lumea a comandat ciolan afumat, ceea ce ma face sa cred ca e la reducere. Dar nu, costa 69 de lei, e imens si sta pe farfuriile a cinci cupluri, toti straini.

Siesta o facem la Hanu cu tei la un nou tur se shopping, unde pun ochii pe o fusta sen-za-ti-o-na-la, cu pliuri in bej, galben, verde si maron. Costa 150 de lei si sunt decisa s-o cumpar. E dragoste electrizanta la prima vedere. Pentru ca nu mai am cash decat 50 de lei, vreau sa completez diferenta cu cardul. Vanzatoarea imi transmite viziunea sefei: aici se plateste ori cu cardul ori cash. Raman ca un copil care a fost descoperit ca nu stie cat face 7 x 8. Nici macar nu ma revolt, asa ca imi las dragostea la prima vedere sa atarne inghesuita de alte fuste pe portmantou. „Am vazut la H&M un model asemanator cu 49 de lei. Tu trebuie sa porti scurt, nu lung… si pliurile alea la prima spalare se fac ferfenita. Oricum, daca vii saptamana viitoare tot aici o s-o gasesti, nu cred sa dea cineva atatia bani pe ea”, ma linisteste prietena mea. Mai adevarat decat asta e ca eu nu m-am indragostit niciodata la prima vedere, ci la a doua, la a treia…si pe viata.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: