Despre mitinguri

In 1992, ca nou angajata in presa, am primit privilegiul de a ma afirma ca reporter in strada la mitinguri, spre linistea scriitorilor si a altor vedete care populau redactia ziarului in care lucram. Pentru ei, partea asta a jobului, in care sa stai pe strazi intre politie si protestatari era cea mai neplacuta. Preferau sa scrie din imaginatie in confortul birourilor si sa-i lase la munca de jos pe „ziaristii aia noi”. Aproape ca nu exista sumar redactional in care sa nu fie un miting si atunci, credeti-ma, mitingurile se faceau strasnic, adica era de munca. Oamenii dormeau pe caldaram in fata Palatului Victoria zile in sir, trenurile si metroul se opreau, nimeni nu parasea scena pana cand nu castiga batalia. Atunci, ca si acum, castigul se referea la bani si locuri de munca. Din prima ora a grevei, oamenii erau bagati in seama, nu-si permitea nimeni sa-i ignore.

Ignorarea problemelor strazii inseamna aroganta. Adica exact ce urasc oamenii.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: