O seara perfecta

Sunt unul din oamenii norocosi care si-au pastrat prietenii din copilarie, chiar de la gradinita. Cati se pot lauda cu asa ceva?

Cu prietena mea din Canada ma stiu de la 4 ani, deci de o eternitate. Oceanul care ne desparte n-a alterat relatia speciala dintre noi pentru ca amintirile de la gradinita, scoala si liceu nu se lasa duse. Stim cum era la 4 ani  cand ne ascundeam la tomberon ca sa nu ne ia masina care ne ducea spre gradinita, la 10 ani cand mergeam in tabere in toata tara si cantam in fata publicului in serile dedicate spectacolelor, la 14 ani cand pandeam actorii care ieseau de la Teatrul National in drumul lor spre Fondul Plastic de pe Academiei,  la 18 ani cand fiecare si-a ales facultatea, iubitul si drumul pe care vrea sa-l urmeze,  apoi cand ne-am reunit in calitate de mame, alaturi de sotii nostri la petrecerile familiale de duminica.

Acum avem copii mari, dar am ramas noi insine copii. Nu traim din amintiri pentru ca asta inseamna exces de nostalgie si negarea prezentului pe care inca il iubim, desi ne ofera mai rar surse  de buna dispozitie. Dar ne place sa ne amintim momente din devenirea noastra, confirmand trecerea anilor cu un oftat momentan.

Aseara, dupa 11 ani in care ne-am vazut doar pe Skype si ne-am stiut vietile din emailuri saptamanale, ne-am adunat la aceeasi masa, alaturi de oameni care au facut parte din trecutul nostru – foste colege de liceu, vecini –  si am istorisit  povesti vechi sau noi. Sa acoperi 11 ani e un adevarat maraton al memoriei.  Si timp de cinci ore am ras neincetat, spre disperarea, uimirea si poate invidia clientilor linistiti din restaurant.

Am realizat tarziu ca nu conteaza cat de multi prieteni ai, ci daca ai ce sa povestesti despre ei. Pentru ca te poate  lega o lunga prietenie de cineva, fara sa fii in stare sa iti amintesti nimic memorabil. Ori noi avem in spate numai lucruri memorabile care ar face si o sala de spectacol sa rada. Din cauza asta pretuiesc enorm oamenii de langa mine care stiu sa ma faca sa rad si alaturi de care pot crea viitoarele amintiri frumoase. E cel mai complicat lucru.

Multumesc autorilor unei seri perfecte: Anca si Radu, locuitori de Vancouver, Tatiana, Marius, Lili, Manuela, Elena, Virgil, Mihaita si Vali. Si neaparat simpaticului meu sot.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: