Nici un bine nu ramane nepedepsit

Doi oameni m-au ajutat profesional: Octavian Andronic si Dinu Sararu. Ambii mi-au aratat unde sunt pestii, in timp ce eu bajbaiam cu undita aiurea. Nu mi i-au pus in brate, ar fi fost prea mult. Stiu ca am muncit foarte tare ca sa le spun in felul meu ambitios si rece “Multumesc”.

La randul meu, am ajutat multi oameni sa intre in presa, sa scrie, sa se angajeze in diverse locuri, sa cunoasca diferite persoane. Nu m-am asteptat sa fiu premiata sau sa le castig prietenia pe veci. Dar nici nu m-am asteptat sa am de suferit din cauza asta. In carti, facerea de bine e rasplatita. In viata reala, sintagma se transforma in Nici un bine nu ramane nepedepsit. (Si americanii o folosesc No good deed goes unpunished.)

Nepasarea, indolenta, nesimtirea celor din jur ne schimba fundamental. Asa am jurat ca n-o sa mai fac bine niciodata, sau daca nu ma pot abtine voi cere sa primesc ceva la schimb. Generozitatea mea atavica s-a alterat definitiv.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: