O carte imposibila: Satyricon

Discutie la telefon. Vecina mamei mele ma suna intr-o dimineata de sambata si imi spune cu o voce grava:

– Georgiana, vreau sa-ti spun ceva.

Deja imaginatia mea o luase  la goana nascocind cele mai grave lucruri legate de mama mea.

– Ce s-a intamplat?, intreb pregatita sa incasez ceva grav.

Tacere lunga. Stiam ca s-a intamplat ceva, in proasta traditie de a anticipa cele mai groaznice scenarii. Vecina imi opreste avalansa de ganduri negre.

– Draga, am o problema. Nu mai stiu cine a scris Satyricon.

Mii de tunete si fulgere, ca sa descriu in varianta civilizata ce am gandit atunci despre asta. De furie pentru acest soc nemeritat, nici n-am stiut ce sa raspund. Apoi mi-am amintit ca a scris-o Petronius, consilierul imparatului Nero, si ca este o carte plictisitoare pe care m-am chinuit s-o citesc in facultate.  Este o fresca a moravurilor, o carte despre lupanare, desfrau, homosexualitate, uratenie, promiscuitate, prostie, lacomie si grotesc. Criticii spun ca este cea mai valoroasa productie literara a antichitatii clasice. Eu spun ca este o pierdere de timp. Si in plus, as fi fost recunoscatoare vecinei mamei mele daca nu l-ar fi uitat pe Petronius.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: