Limita din noi

De fiecare data cand un om valoros se stinge, il scoatem din uitarea la care l-am condamnat si il ridicam mai sus decat l-am gandit. Parca moartea lui ne trage de maneca si ne cere miloasa sa plangem: Hai, e timpul sa ti-l amintesti si tu!

Ani in sir cartea poetului a stat in rafturi, umila, ascunsa, prea scumpa. Acum, moartea lui a adus-o pe primul raft, epuizand-o. De ce suntem asa? Pentru ca doar moartea ne aminteste ca se poate ca maine sa nu mai vina. Si pentru ca asa suntem noi, muritorii. Iubim cand nu se mai poate.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: